De la omul biped, la omul biPEDAL.

Peisaj urban într-un cartier rareori aglomerat

Am promis un follow-up la statusul postat: 

“Un singur om într-o mașină”, povestea celor 8/10 cazuri întâlnite zilnic  în traficul bucurestean.

Asta e mai mult decat un caz, este o mentalitate, regăsită la foarte multi români. Am discutat cu fel și fel de oameni, unii aveau o justificare, alții nici nu mi-au putut da un raspuns…din cauza comodității.

 În orice capitală este trafic greu la anumite ore, e drept, da’ nu găsești o mașină, cu un singur om în ea, să ocupe un loc pe o bandă deja saturată. În schimb, găsești noțiunea de “carpooling”, adică iei și alte persoane în mașină, contra cost, sau nu, care merg către aceeași destinatie. Găsești oameni “de bine” în autobuz sau metrou, sau chiar pe bicle, pentru că te interesează să poți circula în traficul inevitabil, nu să îl paralizezi cu mașina. Dar na, hai să ne rezumam la mentalitatea si motivația românului:

Tre’ să ajung la timp la muncă, normal că iau mașina.

Bună idee, sigur nu s-a gândit juma’ de București la asta. În afară de faptul că îți începi ziua cu înjurături și nervi in trafic, te mai și trezești cu multe ore înainte, pleci constipat, ca să fii sigur că nu vei întârzia. Dup-aia ajungi, în sfârșit, la semnatul condicii și ajungi să ai randamentul unui zombie. De aia vegetezi și postezi “Mondays suck!!! Imi urăsc viața!!!” pe Facebook, pentru că singur ti-o îngreunezi. Se face 6, rupi ușa de la muncă, să fii primu’ pe bandă, tot stai cel putin o oră si ceva în trafic, alți nervi…altă distracție. Mai postezi niște statusuri despre “traficul infect”. Ajungi  acasă, mănânci, ii mai înjuri si pe fraierii de la TV, pentru că tu ești deontolog după muncă, te culci și repeți ciclul.

Bine, bine, am lămurit-o și pe asta cu “Lucrez, trebuie mașina!”, da’ în restul timpului? Tot în mașină, fie că te duci la piață, în parc să te plimbi, sau la agățat “pisi” în Centru… Hai, la ultima, inteleg, e singura ta șansă. Dacă tot ai investit în bolid și nu în o mașină de oraș, fiabilă și manevrabilă.

Am cumpărături grele, tre’ să iau mașina!

Scuza pe care o aud de la taică miu, da’ si de la tineri, care apoi se duc si stau cu orele la sală, bagă 5km la bandă, da’ nu ar căra 5kg câțiva metri. Aceleași persoane mi se plâng de kilogramele în plus, de hermoroizi, de sedentarism, pentru că RATB-ul “pute”.

Am copil, tre’ să îl duc cu mașina!

Nu, dacă nu stă in Băneasa si face școala în Drumul Taberei, nu tre’ să-l duci 1km cu mașina. Dacă tu ești o euglenă, nu-l forța și pe copil să fie la fel. Bașca, mai frustrezi și restul copiiilor care vin cu pe-jos-ul și tot asupra copilului tău se va răsfrânge frustrarea. 

Înțeleg oamenii care fac naveta, inteleg oamenii cu dizabilitati, oamenii care au de alergat dintr-un capăt într-altul al țării/orasului…Dar nu inteleg oamenii care-mi spun cu gura lor cât timp pierd în trafic și se supun la asta, voluntar, pentru că e “comod”.

Totodată, omul modern iubește să piardă timpul, e un fetiș să vezi cum trece timpul pe lângă tine, fie în mașină, fie la cozi, fie la facultate, sau la muncă…să fii prezent doar fizic, ca mobila de la Ikea: dezmembrat, static si fără instrucțiuni.

Mă gândesc dacă oamenii ăștia au uitat că sunt bipezi și că nu au pedale, pe post de picioare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s