Ce înseamnă “alpha” și cât de ușor poți ajunge “bulangiu” ?

În primul rând, o să exemplific fotografic, din punctul meu de vedere, ce vedete consider că ar fi alpha.

ALPHA HOLLYWOOD MALES 

TIPI ATRĂGĂTORI, DA’ NU “ALPHA”

După cum vedeți, nu toți tipii care se încadrează în tiparul generic de “bărbati atrăgători”, sunt alpha. Ah, că unii sunt “triple threats” și au tot pachetul, ăsta e deja bulan nesimțit. Cu riscul de a fi numită feministă, voi spune că același lucru îl vom observa și la femeile, care întrunesc toate cerințele de frumusețe, de la Hollywood.

TIPE ALPHA

TIPE MIȘTO, DAR CARE NU-S ALPHA

Deja cred că observăm un tipar, mai ales dacă știm contextul, adică rolurile și modul de interpretare.

A fi “alpha”, nu înseamnă să te încadrezi într-un standard de frumusețe, sau să ai un anumit corp și “look”. E mai mult ceva înnăscut, care atinge corzile animalice și hormonale. Desigur, a fi o primată alpha nu e destul, ca orice materie primă excelentă, trebuie șlefuită. 

Cum știm că suntem, sau nu, alpha? Cum ne dăm seama dacă altcineva este, sau nu, alpha? 

După cum am spus mai sus, se simte. Una este să te uiți lung, admirativ, cu ochii mari, la o tipă/un tip mișto, alta e să simți instinctiv nevoia să te uiți la cineva, relativ banal, la prima vedere. 

Pe lângă instinctul animalic, ce mai presupune acest statut? Ce ne atrage de fapt la aceste persoane? Răspunsul general este “totul”, da’ mai concret:

  • Mersul spune mult despre încrederea și bunele maniere ale unei persoane.
  • Îmbrăcămintea, nu în sensul de “haina face pe om”, ci în sensul de cum își poartă o persoană hainele, indiferent de firma, sau de stil.
  • Privirea, sau lipsa ei – o persoană care îți poate comunica din priviri, cât nu-ți comunica alta într-un monolog.
  • Tonul vocii îți arată nu numai încrederea în sine a acelei persoane, ci și puterea de a capta atenția interlocutorului și de a convinge.
  • “Mobilarea” intelectuală, spirituală și morală – aici intră totul, de la cultură generală, la valori morale, până la convingerile personale.

Lista poate continua mult și bine, până ajungem la acel “tot” și nici măcar atunci nu am putea pune punctul pe “i”.

“Am întâlnit mulți oameni care arată bine, sunt manierați, au stil și nu mi-au stârnit interesul, mai mult decât un exponat la Muzeu.”

Asta se întâmplă pentru că încearcă prea mult, așa-numiții “posers”, care nu au  șarm natural, care aderă la anumite trenduri (vezi bărbații bărboși, incapabili de a schimba un cauciuc, sau “divele” care plâng la prima unghie ruptă), pentru a se încadra în tiparele cerute de societate.

Oamenii alpha sunt la baza lor, profund nonconformiști, fie prin stil, sau prin gândire, convingeri, etc. În general, nu simt nevoia de a se asocia cu un stereotip, ci creează chiar ei trendurile(în cazul celebrităților). 

O persoană care este conștientă de justa sa valoare, de capacitățile, dar și limitele, sociale, intelectuale, fizice, NU îi va denigra pe ceilalți, care încă se luptă cu găsirea echilibrului. De asemenea, NU va simti nevoia să “se bată cu pumnii-n piept” cu realizările sale, sau calitățile sale, mai ales raportându-se la alții.

Eu sunt o persoană cu multe defecte fizice, nu am 1.80, nu am fața simetrică, nu am părul destul de lung si lista de “self pity” poate continua…deci nu ma încadrez în tiparul de “modeală standard”, deloc. Totusi, de-a lungul timpului, am observat cu regret, că foarte multe tipe mișto au reacții “alergice” în prezența mea. De la  înșfăcatul defensiv al iubitului, fără să-i fi adresat măcar o privire, până la răutăți gratuite, țintite fix la atuurile mele. Aceste lucruri le-am observat dintr-o postură distanțată și în legătură cu alte tipe, mai ales într-un cadru complet neadecvat pentru așa ceva:

La sală, tipele foarte average și vizibil frustrate aruncă priviri oribile celorlalte fete care nu au venit “să fie văzute”, ci să-si facă antrenamentul. Devine cu atât mai amuzant când realizezi că tipele răutăcioase, prin chinuiala lor, dau dovadă de nesiguranță și mă rog, de lipsa de bun simț. Nesiguranța este la fel de atrăgătoare ca narcisismul, adică deloc și este simțită…tot la nivel animalic.

Ceea ce mă aduce la ultimul punct al discutiei; Când devine “alphaness-ul” prea mult și degenerează în narcisism? Răspunsul este complex și plin de variabile… Momentan cred că cel mai rău lucru este faptul că mass-media promovează aceasta imagine de “macho”, respectiv “femme fatale”, ca fiind statutul spre care trebuie să tinzi. Deci “alphaness-ul” devine toxic atunci când este forțat, prin toate mijloacele, atât sociale, cât și personale și astfel, devine principalul centru de interes al unei persoane. Lăsați lucrurile să curgă natural, nu vă mai faceti nesiguranța (pe care toți o încercăm, intr-o oarecare măsură) simțită. Și dragelor, nu mai priviti fiecare femeie ca pe un adversar, acest lucru este foarte ușor de observat de către bărbați și foarte jenant fata de femei. Bărbații, din câte am observat la prietenii mei, se anturează cu bărbați alpha și deși se mai șicanează, nu sunt capabili de ciuda și răutatea tipic femeiască. 

Momentul în care nu ne vom mai simți noi, ca indivizi,”miezul din dodoașcă” și nu ne vom mai lăsa conduși de nevoile primare, atunci putem spune că suntem “pack leaders”, deci ALPHA.

Exemplu de domn

Advertisements

One thought on “Ce înseamnă “alpha” și cât de ușor poți ajunge “bulangiu” ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s