Europa cu două viteze, România fără schimbător.


Germaniei i-a cam trecut pofta de Europă germană, pentru că nu prea mai merge  șpârla. Englejii au iesit, olandejii le merg pe urma, francejii trag tare și ei cu mișcările naționaliste, care au cuprins și centrul dreapta… spaniolii la fel, nu mai vorbim de Polonia, Ungaria, care au ridicat de mult vocea și își proclamă suveranitatea. 

De ce spun “Europa germană” ? Pentru că structurile Europei Unite au fost și sunt dominate de politicile Berlinului de decenii, Germania impunându-si condiționalitatea economică, în primul rând. Atrăgând si Franta, ca pe un fel de vasal, Franța, cu liderii ei foarte slabi, în vestitu’ binom.

 Ce s-a întâmplat de fapt? Folosindu-se de principiile unei virtuale Uniuni Europene, Germania în primul rând, da’ nu de capu’ ei, a canibalizat partenerii europeni prin mijloace economice invazive: impunându-si supremația industrială. Pe de o parte prin masive extinderi pe teritoriile partenerilor a industriilor sale (inclusiv cea comercială, bancară etc.), pe de altă parte prin ocuparea piețelor externe, în defavoarea partenerilor europeni, care au rămas pe dinafară. 

Principiul “solidarității” membrilor UE, principiu constitutiv al Uniunii, a fost demult abandonat, impunându-se o realitate crudă: concurența germană, care nu poate fi rivalizată. Această concurentă n-a mai putut fi oprită prin mijloace politice tradiționale, de către celelalte state, precum fiscalitatea, politici naționale, toate aceste instrumente fiind eliminate prin organismele Bruxelles-iste, ca de ex; Comisia Europeană. Prin urmare, Germania și-a lichidat “concurența”, mai întâi în Europa, prin forța industriei sale, și prin constrangerile asupra statelor de a-și  închide total piețele proprii, fără a se putea apăra, constrângeri venite de pe linia birocraților de la Bruxelles.

Numa’ că, iată, s-a atins un punct critic. Nu din cauza politicienilor, cum greșit se vorbește, lansând-se acuze, ci din motive obiective: piețele interne naționale nu mai pot sprijini statele respective, cu grave consecințe economice și sociale, astfel încât ele se doresc protejate. Consecințele? Valul politic naționalist, sprijinit masiv de populațiile țărilor membre. 

Această realitate nu se poate vindeca cu declarații și lozinci de la Bruxelles, sunt chestiuni de profunzime. Această realitate va impune o regândire a Europei Unite, da’ nu cu două viteze, ci o Europa in care țările slabe se vor proteja prin mijloace politice și legislative, iar cele puternice vor respecta noile reguli.

Momentan, democraţia e iarăşi în pericol de a fi înlocuită cu dictatura…străzii! Dictatura de „huo-mue-rezist-și-jos”, de dezbinare şi porţionare, de “popor tânăr, frumos şi liber vs. gloată urâtă şi nostalgică”, de anulare a votului popular şi de impunere a sondajului plebiscitar. Străinezia tre’ să aibă răbdare, popcorn, suc natural şi burta pregătită pentru râs. Atâta…că de spectacol ne ocupăm noi. Am primit tonu’ de la cel mai înalt nivel, e d-ajuns. De jaf, urlete, violenţă, blocări, vânzări, pâre, etichetări, provocări, blamări, răsturnări, intoxicări, demolări, incendierii, labă-n cerc, ne ocupăm noi. Avem expertiză, ne colcăie ura în genom, am devenit întruchiparea lu’ Doamne-Doamne pe pământ, “gata cu babalâcii fără dinți şi nostalgiile de trotuar, e vremea revanşei, pardon REVOLUTIEI şi creativităţii stradale.”

Şi ui’ așa continua succesiunea dictaturii şi democraţiei. Carteziană, Kantiană, sau Marxistă, că nici nu mai contează şi nici nu-ţi dai seama ce se va instaura: dictatura democraţiei sau democraţia dictaturii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s