Miorița lovește din nou.

La început am crezut că este un banc, dar am confirmarea. Cred că au pus toți berbecii pe puntea din față și gata s-a terminat cu ei.

Să încercăm să vizualizăm: o navă cargo, sub pavilion românesc, cam răpciugoasă, pleacă din Portul Midia, avand un echipaj din 17 membri si transportând 8800 de oi in Iordania. 
La intrarea in Bosfor o nava românească se ciocnește cu o navă militară rusească, boboc, super-echipată, că ăștia tot ce câștigă pe gaze bagă în apărare. Nava rusească avea un echipaj format din 80 de militari ruși si se întorcea spre Crimeea, după ce fusese într-o misiune de recunoaștere in Marea Mediterană. 

Urmarea impactului: nava rusească se scufundă in Bosfor, marinarii fiind salvați toti. În a noastră behăie oile de foame, n-a pățit nici pe naiba nici nava, nici oile, nici echipajul

Deci, cum e asta? Noaptea minții, pardon, mioritei.

Bine, acu’ nu stiu exact ce-o fi fost acolo si mai ales de ce s-o fi întâmplat grozăvia. Da’ întâmplarea în sine? E fabuloasă! Tipic mioritică 100%. Dacă n-ar fi totuși penibil, ar fi de râsu’ curcilor.

Libertatea de exprimare funcționează doar într-o singură direcție

 Astăzi, orice individ are dreptu’ fundamental să spună ce vrea, atâta timp cât o face spre demantelarea valorilor și normelor tradiționale. Îți înjuri familia, prietenii cu păreri politice diferite de ale tale, istoria neamului și obiceiurile tradiționale, devii premiant cu coroniță în întrecerea socialistă pentru cel mai deschis la minte om. Primești premii pentru fantezia creatoare, ți se iau interviuri, apari pe prima pagină și te așteaptă milioane de laiKURi și prieteni pe rețelele sociale. 

Ai făcut greșeala să crezi că poți vorbi liber și spune ce gândești despre subiectele tabu ale epocii noastre? Te așteaptă un nesfârșit șir de epitete infamante, dintre care unele au trimiteri penale. În cel mai bun caz, primești un diagnostic de fobie, da’ care netratat poate evolua cu o rapiditate incredibilă spre fascism, sau rasism. Așa că…aviz amatorilor!
Până și Stalin s-ar lua cu mâinile de păr! Oare cei cu #rezist și alte idioțenii similare, susținătorii Sistemului, își dau seama că sunt exact exponenții marxismului cultural? 

Ia să vedem: 

Herbert Marcuse va fi cel care va răspunde întrebării lui Horkheimer din ’30: Cine vor fi noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare? Și tot el a dat răspunsul: o coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Mișcările sociale din anii ’60 – mișcarea de emancipare a negrilor, feminismul, drepturile homosexualilor, „eliberarea” sexuală – i-au oferit lui Marcuse o ocazie unică. Ideile Școlii de la Frankfurt s-au răspândit extrem de rapid în universitățile americane; marxismu’ cultural devenea, încet-încet, norma în societate.
În ’65, anu’ de vârf al mișcărilor sociale, Marcuse a publicat „Toleranța represivă”. În noua sa teorie, tolerarea tradițională în societatea americană a tuturor valorilor și ideilor însemnau de fapt reprimarea ideilor ,,corecte”. El a fabricat termenul de ,,toleranță eliberatoare”, prin care a propus tolerarea oricărei idei aparținând stângii și intoleranță la ideile dreptei (conservatoare). D-atunci, o temă omniprezentă a Școlii de la Frankfurt este totala și absoluta intoleranță a oricărui punct de vedere diferit de al lor. Asta este, de asemenea, trăsătura fundamentală a celor ce venerează azi corectitudinea politică.
Activitatea Școlii de la Frankfurt a avut un impact major asupra culturii americane. A modelat America omogenă a anilor ’50 transformând-o în națiunea dezbinată și plină de animozitate de astăzi. A contribuit la decăderea familiei, la ascensiunea feminismul radical și la polarizarea rasială, pe care o putem observa chiar în epoca Obama.
Sistemul politic american nu doar că nu s-a opus prea mult trendului, dar l-a îmbrățișat în totalitate și l-a promovat în societate mai ales printr-o educație publică total eronată. D-altfel, Barack Obama și Hillary Clinton sunt discipoli ai lui Saul Alinsky, „soldatu’” credincios al marxismului cultural.
Drept urmare, trăim acu’ într-o societate hipersensibilă, în care trendurile sociale și „sentimentele” au anulat realitățile biologice obiective, fiind factori decisivi în stabilirea a ceea ce este corect sau greșit.
Corectitudinea politică este un război asupra logicii și rațiunii. Dacă, citându-l pe Winston, protagonistul distopiei lu’ Orwell, „1984”, „Libertatea este libertatea de a spune că 2+2=4”, atunci astăzi America nu mai este o țară liberă.
Intreaga teorie o puteți găsi explicată mot-a-mot aici: 

http://www.culturavietii.ro/2016/09/06/nasterea-marxismului-cultural-cum-a-reusit-scoala-de-la-frankfurt-sa-transforme-america/

​Educăm, educăm, educăm….ce?

În școală, educăm mintea: o învățăm procese, îi dăm de lucru cu matematică, română, limbi străine, științe, arte, filosofie, economie, psihologie. Nu sunt puține, nu?
Mai nou, educăm emoțiile: Goleman a scos în față inteligența emotională și cine este mai “citit”, face dezvoltare personală, ateliere, d-astea motivaționale.
Și trupu’ are nevoie de educație, de deprinderi sănătoase care se formează in ani de zile: contactul cu natura, vântul, ploaia, soarele, deprinderi de alimentație, sport și rezistență la efort, obiceiuri ce țin de igienă… Sunt destule.
Da’ dacă nu educăm mentalitatea omului si caracterul lui, toate cele de mai sus sunt lipsite de sens.  În goana educației care a devenit tot mai încărcată, încercând sa fie exhaustivă, uităm că trupul, mintea și emoțiile sunt doar instrumente ale creatorului nostru interior. Și ca orice instrument, cu cât este mai garnisit,  cu atât este mai râvnit și poate fi cumpărat la preț mai mare, folosit și aruncat apoi de unde a fost luat.
Educația a devenit pentru mulți părinții o modalitate de creștere a valorii de vânzare a copilului.
De unde a rezultat și deviza corporatistă care circulă pe unde lucram eu anu’ trecut:

„Nimeni nu este de neînlocuit”
Adică oricine poate fi recrutat, angajat, plătit și apoi concediat.

Nimic mai fals. S-a demonstrat științific că fiecare om care pleacă de la locul de muncă, reprezintă o pierdere în bani, cuantificabilă, pentru companie.
Educăm parțial copiii și ei vor suferi durerea totală a lipsei sensului, pentru că a – ți pune mintea și emotiile in slujba altuia, transformă omul în obiect. Ceea ce spunea un candidat la un interviu, tot în acea vreme, m-a cutremurat:

„Știu că am creierul spălat, dar este atât de plăcut, nu mă mai gândesc la nimicuri!”.

A educa doar mintea, este ca și cum am pune în mâna copiilor noștri o grenada cu cuiul tras și cronometrul setat la 20 de ani. Până la urmă, tot explodează.

V-ar deranja să nu mai postați motivaționale?

Stiu, unii ar trebui să-și închidă contul, da’ la ce bun sa-l păstrezi, dacă n-ai nimic de spus/arătat ?

Toate citatele pseudo-filosofice, dulci și lacrimogene pe care le postați, vor fi uitate după 30 de secunde de la citire, nu vă crede nimeni că “vă exprimați” prin ele, sau că ele vorbesc despre voi. 
  Dimpotrivă, abuzul de dictoane/citate dovedește ori faptul că n-aveți nimic de spus, ori că nu sunteti capabili să vă formulați propriile idei. Da’ în nici un caz un citat postat nu vă face să păreți mai deștepți, mai culți, mai interesanți. 

De 8 martie e plin de dulcegării filosofale, flori (musai să fie multe-n buchet), postari începând cu “azi e despre ea” și la-mulți-ani-uri impersonale.
A venit Paștele, peste tot pute a mâncare de la TV, pân’ pe Facebook. Unii dintre voi ați inlocuit pisicile cotidiene, cu miei dormind “dulce” și comentarii extremist-veganiste. Un amestec de ISIS cu familia tradițională. Mai lăsați-o-n plm, că n-ați crescut numai cu iarbă!

Remarcabil la “urmaşii Mioriței”, plini de filosofie și citate enigmatice pentru ei, este profunda atitudine ecologică, de a nu atenta asupra găurii de ozon cu mai mult de 2, sau 3, flacoane de deodorant pe an. Practic, un citat demn de postat, spune că “pute pământu’ sub tine!”. Ca urmare a economiilor la săpun, periuțe, deodorante, pastă de dinți şi la alte invenții consumatoriste ale masonilor, românii devin din ce în ce mai robuşti şi mai sănătoşi, colcăind de anticorpi. Atât de sănătoşi încât au bunul simț să mai modereze acest naturel longeviv, investind mare parte din banii de prosoape, gel de duş, creme, after shave, sau batiste, pe țigări şi băuturică.

Am dat unfriend câtorva oameni, aparent fără motiv. E adevărat, nu m-au supărat cu nimic, da’ nici nu m-am îmbogățit spiritual în urma posturilor cu pisici, citate copiate, mâncare, îndrăgostiți de sine, etc. 

Nu fac reproșuri, fiecare se “expune” cum crede de cuviință, da’ vreau să deparazitez, acordând prioritate celor cu aceleași preocupări/interese ca și mine. Scuze celor vexați.