Libertatea de exprimare funcționează doar într-o singură direcție

 Astăzi, orice individ are dreptu’ fundamental să spună ce vrea, atâta timp cât o face spre demantelarea valorilor și normelor tradiționale. Îți înjuri familia, prietenii cu păreri politice diferite de ale tale, istoria neamului și obiceiurile tradiționale, devii premiant cu coroniță în întrecerea socialistă pentru cel mai deschis la minte om. Primești premii pentru fantezia creatoare, ți se iau interviuri, apari pe prima pagină și te așteaptă milioane de laiKURi și prieteni pe rețelele sociale. 

Ai făcut greșeala să crezi că poți vorbi liber și spune ce gândești despre subiectele tabu ale epocii noastre? Te așteaptă un nesfârșit șir de epitete infamante, dintre care unele au trimiteri penale. În cel mai bun caz, primești un diagnostic de fobie, da’ care netratat poate evolua cu o rapiditate incredibilă spre fascism, sau rasism. Așa că…aviz amatorilor!
Până și Stalin s-ar lua cu mâinile de păr! Oare cei cu #rezist și alte idioțenii similare, susținătorii Sistemului, își dau seama că sunt exact exponenții marxismului cultural? 

Ia să vedem: 

Herbert Marcuse va fi cel care va răspunde întrebării lui Horkheimer din ’30: Cine vor fi noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare? Și tot el a dat răspunsul: o coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Mișcările sociale din anii ’60 – mișcarea de emancipare a negrilor, feminismul, drepturile homosexualilor, „eliberarea” sexuală – i-au oferit lui Marcuse o ocazie unică. Ideile Școlii de la Frankfurt s-au răspândit extrem de rapid în universitățile americane; marxismu’ cultural devenea, încet-încet, norma în societate.
În ’65, anu’ de vârf al mișcărilor sociale, Marcuse a publicat „Toleranța represivă”. În noua sa teorie, tolerarea tradițională în societatea americană a tuturor valorilor și ideilor însemnau de fapt reprimarea ideilor ,,corecte”. El a fabricat termenul de ,,toleranță eliberatoare”, prin care a propus tolerarea oricărei idei aparținând stângii și intoleranță la ideile dreptei (conservatoare). D-atunci, o temă omniprezentă a Școlii de la Frankfurt este totala și absoluta intoleranță a oricărui punct de vedere diferit de al lor. Asta este, de asemenea, trăsătura fundamentală a celor ce venerează azi corectitudinea politică.
Activitatea Școlii de la Frankfurt a avut un impact major asupra culturii americane. A modelat America omogenă a anilor ’50 transformând-o în națiunea dezbinată și plină de animozitate de astăzi. A contribuit la decăderea familiei, la ascensiunea feminismul radical și la polarizarea rasială, pe care o putem observa chiar în epoca Obama.
Sistemul politic american nu doar că nu s-a opus prea mult trendului, dar l-a îmbrățișat în totalitate și l-a promovat în societate mai ales printr-o educație publică total eronată. D-altfel, Barack Obama și Hillary Clinton sunt discipoli ai lui Saul Alinsky, „soldatu’” credincios al marxismului cultural.
Drept urmare, trăim acu’ într-o societate hipersensibilă, în care trendurile sociale și „sentimentele” au anulat realitățile biologice obiective, fiind factori decisivi în stabilirea a ceea ce este corect sau greșit.
Corectitudinea politică este un război asupra logicii și rațiunii. Dacă, citându-l pe Winston, protagonistul distopiei lu’ Orwell, „1984”, „Libertatea este libertatea de a spune că 2+2=4”, atunci astăzi America nu mai este o țară liberă.
Intreaga teorie o puteți găsi explicată mot-a-mot aici: 

http://www.culturavietii.ro/2016/09/06/nasterea-marxismului-cultural-cum-a-reusit-scoala-de-la-frankfurt-sa-transforme-america/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s